Drept comercial și relații de muncă · 2 min de citire · 2026-08
Despăgubiri solicitate în România împotriva unei societăți din Ungaria. Este suficient ca prejudiciul să se producă în România?
Prejudiciul produs în România nu atrage automat competența instanțelor române în litigiile contractuale internaționale. Contează natura raportului dintre părți.
Context
În litigiile comerciale cu elemente internaționale, nu este neobișnuit ca una dintre părți să încerce să valorifice un avantaj procedural prin alegerea instanței pe care o consideră mai favorabilă.
O hotărâre recentă pronunțată într-un litigiu dintre o societate din România și o societate din Ungaria evidențiază importanța calificării juridice corecte a raportului dintre părți și a normelor europene privind competența instanțelor.
Situația de fapt
Societatea reclamantă a solicitat obligarea partenerului contractual la plata unor despăgubiri și a susținut că instanțele române sunt competente să soluționeze litigiul, argumentând că prejudiciul s-ar fi produs în România.
La prima vedere, argumentul poate părea convingător. Cu toate acestea, existența unui prejudiciu invocat nu este întotdeauna suficientă pentru a atrage competența instanțelor din locul unde acesta se manifestă.
Ce au analizat instanțele?
Problema esențială a fost stabilirea naturii juridice a pretențiilor formulate.
Instanțele au reținut că între părți exista un raport contractual, iar pretențiile reclamantei își aveau originea în executarea obligațiilor asumate prin contract. În aceste condiții, competența nu putea fi analizată prin raportare exclusivă la locul unde reclamanta susținea că a suferit un prejudiciu, ci trebuia stabilită potrivit regulilor aplicabile litigiilor contractuale.
Cu alte cuvinte, simpla formulare a unei pretenții în despăgubiri nu transformă automat un litigiu contractual într-un litigiu delictual și nu permite alegerea instanței exclusiv în funcție de locul unde una dintre părți afirmă că a suportat consecințele economice ale pretinsei neexecutări.
Soluția pronunțată
Analizând raportul juridic dintre părți și dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 1215/2012, instanțele au concluzionat că instanțele române nu sunt competente să soluționeze cauza.
De ce este relevantă această soluție?
În contractele comerciale internaționale, competența instanței nu depinde întotdeauna de locul unde una dintre părți afirmă că a suferit un prejudiciu. Natura juridică a raportului dintre părți și temeiul concret al pretențiilor formulate pot avea un rol decisiv în stabilirea instanței competente.
Tocmai de aceea, înainte de inițierea unui litigiu transfrontalier, este recomandabilă o analiză atentă a contractului, a obligațiilor asumate de părți și a normelor europene aplicabile.